ACTUAL

În al doilea episod al interviului acordat ziarului „Viața liberă”, Ionuț Pucheanu vorbește despre proiectele privind modernizarea Falezei Dunării și a Văii Țiglinei, dar și despre aspecte privind curățenia în oraș și problemele cu care s-a confruntat Primăria în ultimii ani.

Nu a fost ocolit nici subiectul de maxim interes în plan sportiv și anume posibilitatea construirii unui nou stadion

- Revenind la administrație, poate cel mai important proiect anunțat este cel de modernizare a Falezei și a Văii Țiglinei. Se vorbește de ceva timp despre el, gălățenii sunt nerăbdători, dar pare că trenează. Așa este?

- Da, din păcate trenează. E în stadiul de așteptare și pentru noi. Așteptăm să fie lansate ghidurile de finanțare, noi suntem pregătiți. După lansarea lor, vom putea depune proiectele, apoi vom semna finanțarea, vom face licitațiile și tot ce trebuie făcut. Așteptăm. Din păcate, mingea nu mai este la noi, ci e la nivelul autorității de management pe Programul Operațional Regional.

- Dar proiectarea este încheiată?

- Proiectarea va fi gata în luna noiembrie. Atunci va fi predată și se va vota, cel mai probabil. Iar în ședința de Consiliu Local vom avea toate datele.

- Se poate avansa un orizont de așteptare?

- În toamna acestui an am putea vorbi de demararea procedurii. Cel mai probabil, până la sfârșitul anului vom începe procedura cu clauză suspensivă, asta însemnând că undeva prin martie-aprilie, dacă nu vor exista probleme la licitație, proiectul va fi dus până la nivelul obținerii autorizației de construcție. Asta înseamnă că în momentul în care vom atribui contractul vom și da ordinul de începere a lucrărilor. Ca să fiu realist, nici optimist, nici pesimist, cred că la începutul verii viitoare vor începe efectiv lucrările.

- Cea mai lungă faleză de pe cursul Dunării se va număra și printre cele mai frumoase?

- Cu siguranță, așa va fi. Va fi o faleză altfel decât cele pe care le-am întâlnit. Și fac o comparație pentru cetățenii care au mai călătorit în afara țării și au văzut faleza de la Budapesta, faleza din Viena sau Bratislava. Lucrurile sunt foarte bine puse la punct, dar nu e exploatat malul, iar noi avem șansa să putem exploata malul acesta de 3,5 kilometri într-un fel cu totul special. Respectiv, ne vom bucura de vegetație. Pentru că în marile orașe deja enumerate veți găsi doar o platformă imensă, betonată, restaurante, evenimente, dar nu și vegetație. În cel mai rău caz, câteva alveole și niște copaci plantați, mai mici sau mai mari. Aici, la noi, cred că vom avea un adevărat parc. Vom avea utilități moderne, demne de secolul actual și de pretențiile generațiilor mai tinere.  

- Prin urmare, Galațiul ar putea atrage turiști. E prea mult spus?

- Nu, nu e prea mult spus. Peste 2-3 ani de zile, când într-adevăr se vor finaliza și vom putea vorbi de o axă Faleză - Alee P-uri - Parc Spicul - Strada Domnească - Grădina Publică, cred că vom putea vorbi, într-adevăr, de centrul orașului, de zone pietonalizate, în adevăratul sens al cuvântului. Și - de ce nu? - de un alt oraș, de un altfel de centru. Așa cum, de altfel, apreciem Brașovul, Sibiul sau Clujul. Îți place, domnule, ai văzut la oamenii aceia? Da, e o suprafață betonată. La noi, acasă, nu ne convine, din păcate. Îmi pare rău să o spun, dar sunt foarte mulți concitadini care în continuare confundă piațetele, zonele pietonale cu parcurile. Pentru parcuri avem Grădina Publică, vom avea Valea Țiglinei, vom avea Parcul Rizer, avem Parcul Carol, Parcul Libertății, Parcul de la Turnul de televiziune. Acelea sunt parcuri. Acolo unde nu se intervine pe zona verde. În schimb, pentru piațete, pentru centrul orașului, pentru zonele pietonale, pentru zonele de evenimente, funcțiunile și modul în care este tratat arealul respectiv sunt cu totul altfel.

- Gălățenii își doresc și un stadion nou, modern, pentru activități sportive, pentru spectacole. Când va avea sau ar putea avea și Galațiul un astfel de stadion?

- Și eu îmi doresc, și eu sunt gălățean și îmi doresc, dar din păcate... Mi-e greu să răspund la această chestiune în momentul de față, pentru că dacă te uiți la ce înseamnă o asemenea operațiune din punct de vedere financiar sau cam cât costă o astfel de investiție, te cam iei cu mâinile de cap.

- Orașul Târgoviște își ridică al doilea stadion de la zero...

- Eu vă cred, l-o fi făcând, dar nu pe banii administrației publice locale.

- Nu, nu, prin Compania Națională de Investiții.

- Păi, da, prin CNI. Noi luptăm de aproape 6 ani să obținem fondurile necesare pentru a putea remodela patinoarul pe care îl avem și pentru a-l transforma într-o sală polivalentă. Evident, și cu funcțiuni de patinoar. Am mai parcurs câteva etape, dar din păcate mai rămân destui pași de făcut. Cred că 10-15 la sută din părul alb pe care îl am provine din acest proiect. Dar am ferma convingere că până la sfârșitul celui de-al doilea mandat vom clarifica chestiunea sau vom ajunge în postura de a avea indicatorii tehnico-economici și o procedură de achiziție în cadrul CNI pentru acest edificiu, pentru patinoar. Bazinul de înot, surprinzător, un proiect care a început mai târziu, este în fața acestuia. Așteptăm ordinul de ministru și licitația celor de la Compania Națională de Investiții.

- Deci stadionul așteaptă.

- Da, din nefericire.

- Alte surse de finanțare, în afară de CNI, nu ar exista?

- Împrumutul, dar nu cred că-i cazul. Sau o colectă publică, că tot văd că sunt foarte mulți fani ai echipei Oțelul, or, acest lucru este îmbucurător. Dar ar fi foarte greu.

- Se vorbea la un moment dat și despre un stadion între Galați și Brăila, eventual, cu participarea ambelor administrații.

- Da, este în continuare un proiect viabil, pe care îl luăm în considerare, dar nu neapărat cu participarea financiară a celor patru entități, adică a celor două primării și a consiliilor județene, deoarece și așa ar fi un efort extrem de consistent. Ținând cont de faptul că ne adresăm unei populații de peste 500.000 de locuitori, cu susținerea atât a europarlamentarilor, atât a consiliilor județene, a primăriilor și, de ce nu, a tuturor parlamentarilor din zonă, mi-e greu să cred că o astfel de solicitare n-ar putea să prindă contur într-un viitor apropiat.

- Deci e posibil.

- E posibil, cu siguranță.

- În ciuda așa-zisei rivalități Galați – Brăila?

- Eu cred că zona Galați - Brăila și actorii politici ai regiunii au înțeles că doar împreună ne putem dezvolta. Eu sunt ferm convins de chestia asta. Că doar împreună și dincolo de rivalitatea asta seculară, trebuie să fim conștienți că, în condițiile în care ne batem la nesfârșit, nu ajungem la niciun rezultat. Astfel, ambele orașe ar avea de câștigat. Eu am ferma convingere că în 15 ani de zile, hai 20, această suprafață dintre Galați și Brăila, odată cu construirea podului, va fi total acoperită. Mi-e greu să vă spun acum exact cum, dacă vor fi preponderent construcții civile, adică blocuri, case etc. sau doar industriale, dar cu siguranță, pentru cei care vor veni de la Botoșani și vor merge, să zicem, la Slobozia, când vor ajunge în zona aceasta, nu vor ști când au ieșit din Galați și când au intrat în Brăila. E părere personală.

- Acest mandat pare a avea un punct slab: curățenia și îngrijirea spațiilor verzi. Cum vă explicați acest neajuns?

- Da, sunt de acord cu dumneavoastră că e mai puțin bine, ca să mă exprim cumva. Din păcate, de la începutul anului, avem o penurie imensă de oameni care își doresc să lucreze în zona aceasta, Gospodărire Urbană sau Ecosal. De ce? Nu știu. Pare că statul degeaba e mai bănos decât munca. Tot încercăm să ridicăm salariile, și în mare măsură am mai și reușit, când noi, când guvernul. Eu pot înțelege, fără dar și poate, că viața e scumpă, iar pretențiile și nevoile sunt multe, dar nici nu putem ajunge peste noapte să dăm salarii de 10.000 de lei în acest sector, deși poate că le merită. Și poate că le merită cu vârf și îndesat, uneori chiar mai mult decât un director. Dar, din păcate, e o grilă de salarii pe care trebuie să o respecți și peste care nu poți trece. Ținând cont de faptul că în ultima perioadă pare că ne-am împrietenit prea mult cu fotosinteza, suntem în postura de a nu mai avea cu cine să facem nici curățenie și nici cu cine să tăiem iarba. Am încercat, cel puțin la Gospodărire Urbană, și cu nepalezi, și cu vietnamezi... Vin, stau, nu știu dacă munca e atât de grea, cel mai probabil e destul de dificilă. Dar pare că e numai o rampă de lansare pentru piața muncii din Europa.

- Ar putea fi subcontractate activitățile acestea?

- Eu mi-aș dori din tot sufletul ca directorii celor două companii (n.a. - Gospodărire Urbană și Ecosal) să ia în calcul și acest lucru. Am tot discutat, nu m-ar deranja câtuși de puțin. Cel puțin cei de la Ecosal e posibil să fie obligați, pentru că ei, potrivit celei mai recente ordonanțe, nici măcar nu mai au voie să facă angajări.

- Vă referiți la ordonanța privind măsurile fiscale?

- Da. Nu au voie să  angajeze în momentul de față și, în consecință, singura măsură atât legală, cât și logică este să încerce să compenseze lipsa de personal prin contracte cu alții. Noi am făcut demersurile necesare să vedem dacă putem fi exceptați de la o astfel de situație pe care guvernanții n-au luat-o în calcul în momentul în care au emis acest act normativ. Încercăm, și de această dată, să găsim o breșă care să ne poată duce în postura de a ne îndeplini obligațiile.

- Care sunt cele mai importante probleme, cele mai mari, cu care s-a confruntat administrația publică în ultimii ani, înainte și după pandemie?

- Lipsa banilor. Am să vă spun un lucru pe care l-am mai dezbătut. Nu condamn pe nimeni, nu vreau sa fiu înțeles greșit, e opțiunea fiecăruia cum își drămuiește banii și cum înțelege să-și achite obligațiile care rezultă din statutul de cetățean. În perioada pandemiei, surprinzător, încasările la bugetul local au fost cu mult mai mari. Toată lumea a spus, domnule, o să vedeți că oamenii nu fac bani și nu o să mai aibă cu ce să plătească. Totuși, oamenii au făcut bani și n-au mai avut unde să-i cheltuiască. N-au mai avut concedii, n-au mai putut să iasă la restaurante și pentru diverse hobby-uri. Și-au zis, probabil, câți bani avem? 5 lei, bun. Hai să ne achităm și datoriile! După ce s-au ridicat restricțiile, ce să vedeți? N-a mai plătit nimeni. De ce? Cel mai probabil, cred că s-a vrut a se recupera timpul pierdut. În câte concedii n-am plecat? În două. Anul ăsta plecăm în trei pentru că trebuie să recuperăm. Păi, și taxele la bugetul local? Lasă, anul ăsta le-am plătit anul trecut, le mai plătim la următoarea pandemie. Cam asta e realitatea. E și o vorbă că primar cu bani poate să fie oricine. E absolut imposibil să nu identifici problema și, având bani, doar să comanzi pentru a fi rezolvată. Și fetița mea ar fi reușit dacă avea destui bani pe mână.

- Și o a doua provocare?

- O a doua provocare, așa cum am spus deja, ar fi lipsa forței de muncă, mai ales în zona aceasta a utilităților și a serviciilor publice. Și eterna încercare de a acoperi găuri vechi, un exemplu grăitor fiind situația de la Calorgal. S-a întins prea mult, iar momentan am ajuns la un numitor comun. Din păcate, mai avem una la Transurb. Lucrurile merg înspre bine, dar situația nu e nici pe departe ajunsă la nivelul în care să spui că s-a rezolvat sau că pot să dorm în pace.